Vine aproape întotdeauna la sfârșit, când ne-am ridicat deja de pe scaune. Uneori cu voce joasă, alteori doar dintr-o privire.
„Copilul o să fie bine?”
Sub întrebarea asta mai este una, pe care puține paciente o spun direct: dacă faptul că sarcina a fost obținută prin fertilizare in vitro face copilul mai fragil.
Am vrut să răspund pe date, nu din impresie. Așa că am analizat, împreună cu colegii de la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu” și de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, 814 nou-născuți concepuți prin FIV sau ICSI.
Rezultatul important nu a fost acolo unde se uită de obicei pacientele: la tehnica de fertilizare din laborator.
A fost, în primul rând, la sarcina gemelară.
FIV sau ICSI: influențează riscul pentru copil?
Prima întrebare a fost dacă tehnica prin care se obține fertilizarea schimbă riscul de naștere prematură sau de malformații congenitale.
În fertilizarea in vitro clasică, ovocitul este pus în contact cu spermatozoizii și fertilizarea se produce fără injectarea unui spermatozoid în interiorul ovocitului.
În ICSI, embriologul selectează un spermatozoid și îl introduce direct în ovocit.
În studiul nostru, nu am găsit o diferență între FIV și ICSI în ceea ce privește prematuritatea sau malformațiile congenitale.
Este un rezultat important, pentru că tocmai ICSI este procedura care ridică uneori cele mai multe temeri. Gestul din laborator pare foarte tehnic și foarte diferit de concepția naturală.
Dar, în datele analizate de noi, alegerea dintre FIV și ICSI nu a fost asociată cu un risc mai mare pentru aceste două rezultate.
Ce a contat cel mai mult: sarcina gemelară
De departe, cel mai puternic factor asociat cu nașterea prematură a fost sarcina gemelară.
Asta nu este specific doar fertilizării in vitro. Sarcinile gemelare au, în general, un risc mai mare de naștere înainte de termen.
Diferența este că, în reproducerea asistată, putem influența unul dintre mecanismele prin care apar sarcinile multiple: numărul de embrioni transferați.
De aceea, discuția despre câți embrioni transferăm nu este doar o discuție despre șansa de sarcină.
Este și o discuție despre siguranță.
Transferul unui singur embrion reduce foarte mult probabilitatea unei sarcini gemelare și, implicit, unul dintre cele mai importante riscuri asociate unei sarcini multiple: prematuritatea.
Foarte rar, un embrion transferat se poate divide și poate rezulta tot o sarcină gemelară. Se întâmplă, dar mult mai rar decât atunci când se transferă doi embrioni.
Ce am mai găsit despre nașterea prematură după FIV
Pe lângă sarcina gemelară, în analiza noastră au mai fost asociate cu nașterea prematură:
- hipertensiunea apărută în timpul sarcinii;
- concepția cu material donat.
Aceste rezultate arată lucruri care apar mai des împreună, nu neapărat cauze.
Malformațiile congenitale după FIV: ce a arătat studiul
În analiza noastră, malformațiile congenitale au fost mai frecvent asociate cu:
- transferul embrionilor în ziua a treia de dezvoltare;
- transferul unui embrion proaspăt, comparativ cu transferul unui embrion congelat;
- concepția cu material donat.
Nu înseamnă că transferul în ziua a treia, transferul unui embrion proaspăt sau utilizarea materialului donat provoacă malformații.
În spatele acestor rezultate pot exista și alți factori: indicația medicală pentru care s-a ales o anumită procedură, caracteristicile pacientelor, vârsta, patologia asociată sau particularitățile tratamentului.
De aceea, astfel de rezultate trebuie interpretate în context, nu transformate în motive de teamă.
Despre sarcina cu ovocite donate sau material donat
Acesta este probabil cel mai delicat rezultat al studiului.
Dacă ai obținut sau urmează să obții o sarcină cu ovocite donate, spermă donată sau alt tip de material reproductiv donat, rezultatele acestea nu înseamnă că sarcina va avea o evoluție nefavorabilă.
Înseamnă că sarcina trebuie urmărită atent și că riscul trebuie evaluat împreună cu toate celelalte elemente medicale.
Femeile care ajung la reproducere cu material donat au adesea particularități diferite de cele ale pacientelor care folosesc propriile ovocite sau propriii spermatozoizi: vârstă diferită, rezervă ovariană scăzută, boli asociate sau alte cauze de infertilitate.
Un studiu ca al nostru nu poate separa perfect toate aceste lucruri între ele.
Ce nu spune studiul
Aici merită puțină precauție.
Am analizat retrospectiv sarcini și nașteri care se întâmplaseră deja.
Un astfel de studiu poate identifica factori asociați cu un anumit rezultat, dar nu poate demonstra singur cauzalitatea.
De aceea, nu am transformat rezultatele statistice în formule de tipul „riscul este de X ori mai mare” pentru o anumită pacientă.
Un raport statistic nu este același lucru cu riscul real și individual al unei sarcini.
Pentru pacientă contează întotdeauna contextul: vârsta, istoricul medical, tipul de tratament, numărul de embrioni, evoluția sarcinii și factorii obstetricali.
În plus, sunt datele unui singur centru, cu practicile și populația lui de paciente. Alte centre pot obține rezultate diferite.
Ce rămâne însă foarte clar în analiza noastră este ordinea factorilor: sarcina gemelară a avut cea mai puternică legătură cu prematuritatea, în timp ce alegerea FIV versus ICSI nu a modificat rezultatele analizate.
Câți embrioni se transferă?
Pentru pacientă, aproape toate aceste date ajung în cele din urmă la o întrebare foarte practică:
Câți embrioni transferăm?
Nu privesc această decizie doar prin prisma șansei de a obține un test pozitiv în luna respectivă.
Obiectivul tratamentului nu este doar apariția sarcinii.
Obiectivul este nașterea unui copil sănătos, după o sarcină cât mai sigură pentru mamă și copil.
De aceea, atunci când există indicație pentru transferul unui singur embrion, discuția trebuie făcută și în perspectiva șansei cumulative de naștere.
Dacă există embrioni congelați, ei pot fi transferați ulterior.
Așadar, întrebarea corectă nu este doar:
„Care este șansa mea la acest transfer?”
ci și:
„Care este șansa mea cumulativă de a obține un copil, folosind embrionii pe care îi am?”
Această perspectivă schimbă mult felul în care privim transferul unui singur embrion.
Transfer de embrion unic versus doi embrioni
Uneori, tentația de a transfera doi embrioni apare din dorința firească de a crește șansa de sarcină cât mai repede.
Dar transferul a doi embrioni poate crește și probabilitatea unei sarcini gemelare.
Iar sarcina gemelară nu înseamnă doar „doi copii deodată”.
Înseamnă un risc mai mare de prematuritate și o sarcină care necesită, de regulă, o supraveghere mai atentă.
De aceea, transferul unui singur embrion este una dintre cele mai importante decizii de siguranță pe care le putem discuta înainte de transfer.
Nu este o regulă identică pentru fiecare pacientă.
Dar este o discuție care merită purtată de fiecare dată.
Ce merită să întrebi înainte de transfer
La consultație, trei întrebări pot fi mai utile decât multe explicații generale:
- Câți embrioni îmi recomandați să transferăm și de ce?
- Dacă transferăm un singur embrion, câți embrioni rămân congelați?
- Care este rata de sarcină și, ideal, rata de naștere la pacientele de vârsta mea atunci când se transferă un singur embrion?
Ultima întrebare este foarte importantă.
Pentru că rezultatele reale ale unei clinici, raportate la vârstă și la tipul de transfer, spun mai mult decât o promisiune generală despre „șanse bune”.
Și dacă te-ai ridicat deja de pe scaun și întrebarea îți vine abia când ajungi la ușă — pune-o.
Nu este o întrebare în plus.
Este una dintre cele care contează.
Sursa: Tocariu R, Dinulescu A, Prejmereanu A, Maier C, Coricovac AM, Archir ED, Niculae LE, Brătilă E. Risk Factors for Prematurity and Congenital Malformations in Assisted Reproductive Technology Pregnancies — A Retrospective Study. Journal of Clinical Medicine, 2024;13(21):6470. DOI: 10.3390/jcm13216470