În cabinet, unul dintre cele mai dificile momente este cel în care trebuie să explic unui cuplu diagnosticul de infertilitate inexplicabilă. După o serie lungă de investigații, cuplurile se așteaptă la un răspuns clar care să explice de ce nu apare sarcina. Când toate rezultatele sunt în limitele normale, confuzia este firească.
În terminologia medicală, diagnosticul de infertilitate inexplicabilă nu înseamnă lipsa unei cauze. Înseamnă că testele clinice de rutină, deși avansate, au atins limita lor de detectare. Impedimentul există, însă se manifestă la nivel celular sau microscopic, zone pe care investigațiile standard nu le pot evalua.
Criteriile pentru un diagnostic corect
Acest diagnostic este unul de excludere.
Nu îl putem formula fără a fi parcurs riguros următoarele evaluări:
• Permeabilitatea trompelor: Confirmarea prin HyCoSy sau HSG că trompele uterine sunt deschise.
• Funcția ovulatorie: Dovada prin monitorizări ecografice și dozări hormonale că ovulația este regulată.
• Rezerva ovariană: Valoarea AMH-ului și numărul de foliculi antrali să fie corelate cu vârsta pacientei.
• Analiza spermei: Parametrii spermogramei (concentrație, mișcare, formă) să respecte standardele actuale.
Dacă după 12 luni de încercări (sau 6 luni pentru pacientele peste 35 de ani) aceste teste sunt normale, atunci ne aflăm în fața unei infertilități de cauză necunoscută.
Unde se blochează procesul natural?
Deși analizele de bază sunt în parametri, concepția poate eșua în puncte pe care medicina de laborator obișnuită nu le vede:
• Calitatea gameților: Spermograma standard nu analizează integritatea ADN-ului din interiorul spermatozoidului, iar AMH-ul nu oferă informații despre calitatea genetică a ovocitului.
• Fertilizarea: Pot exista incompatibilități între ovocit și spermatozoid care împiedică penetrarea membranei, un proces vizibil doar în laboratorul de embriologie.
• Implantarea: Chiar dacă embrionul se formează, acesta poate eșua în a se fixa de endometru din cauza unei desincronizări între stadiul embrionar și fereastra de receptivitate uterină.
• Endometrioza pelvină: Formele incipiente, care nu sunt vizibile ecografic, pot crea un mediu inflamator ce perturbă funcția trompelor sau calitatea ovocitelor.
Conduita medicală: ce pași facem acum?
În acest caz, strategia medicală se schimbă. Așteptarea nu este o opțiune recomandată, deoarece timpul influențează direct șansele de reușită.
• Inseminarea intrauterină (IUI): Esențială pentru cuplurile tinere, în cadrul unui număr limitat de cicluri. Ajutăm ovulația printr-un tratament blând și introducem sperma prelucrată în laborator direct în uter, exact în momentul optim, reducând distanța pe care spermatozoizii trebuie să o parcurgă.
• Fertilizarea în Vitro (FIV): Este cea mai eficientă metodă deoarece preia controlul asupra etapelor care în mod natural sunt invizibile. În laborator, putem observa capacitatea de fertilizare, diviziunea embrionară și avem opțiunea testării genetice (PGT-A) înainte de transferul într-un endometru pregătit corect.
Acest diagnostic indică faptul că abordarea naturală sau cea clasică a ajuns la limita eficienței. Soluția este trecerea către proceduri asistate, care oferă un control medical direct asupra procesului de concepție.